Calculator de normă întreagă: câte posturi acoperă echipa

Cum se calculează norma întreagă

Calculul are un pas pentru fiecare persoană și un pas pentru echipă. Mai întâi stabiliți ce înseamnă normă întreagă la dumneavoastră. În România, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, așa că 40 este valoarea de pornire; unele contracte sau sectoare folosesc altă durată, iar calculatorul vă lasă să o schimbați.

Contractele cu timp parțial sunt formulate de obicei în ore pe zi: un contract de 4 ore pe zi înseamnă 20 de ore pe săptămână, adică 0,5 ENI. Dacă aveți procente (de exemplu „normă 75 %”), procentul împărțit la 100 este deja valoarea ENI.

Exemplu de calcul

O echipă de cinci persoane lucrează 40, 40, 20, 30 și 24 de ore pe săptămână, iar norma întreagă are 40 de ore.

Pe persoană rezultă 40 ÷ 40 = 1,0, 40 ÷ 40 = 1,0, 20 ÷ 40 = 0,5, 30 ÷ 40 = 0,75 și 24 ÷ 40 = 0,6.

Echipa are în total 1,0 + 1,0 + 0,5 + 0,75 + 0,6 = 3,85 ENI. Numărul de angajați este 5, dintre care 3 lucrează cu timp parțial.

Normă întreagă sau număr de angajați

Numărul de angajați numără oameni: fiecare contract contează ca unul, indiferent de ore. Echivalentul normă întreagă numără capacitate: arată câte posturi cu normă întreagă însumează acei oameni. Echipa din exemplu are 5 angajați, dar doar 3,85 ENI.

Ambele cifre contează, dar răspund la întrebări diferite. Numărul de angajați vă spune pe câți oameni îi conduce un manager, câte laptopuri și câte sesiuni de inducție vă trebuie și pe câți îi afectează o schimbare. ENI vă spune câtă muncă poate prelua echipa și cât costă, pentru că salariul se calculează proporțional cu norma.

Pe o organigramă, diferența dintre cele două cifre ascunde adesea surprize. Un departament cu 12 oameni poate avea mai puțină capacitate decât unul cu 9, dacă mulți dintre cei 12 lucrează cu timp parțial. Când arătați ambele cifre pentru fiecare echipă, diferența se vede dintr-o privire.

La ce folosește ENI

ENI transformă o listă de contracte diferite într-un singur număr comparabil. Câteva situații tipice:

• Bugetul de personal: costurile se planifică pe post, așa că bugetul se stabilește de regulă în norme întregi, nu în oameni.
• Statul de funcții: o instituție sau o firmă aprobă adesea „3,5 posturi” pentru un compartiment. O jumătate de normă liberă se poate acoperi cu o angajare cu timp parțial sau prin mărirea normei cuiva.
• Normarea personalului: în sănătate, educație sau servicii sociale, raportul dintre personal și pacienți sau elevi se calculează de obicei pe norme, ca timpul parțial să fie numărat corect.
• Compararea echipelor: ENI vă permite să comparați echipe cu amestecuri foarte diferite de normă întreagă și timp parțial.
• Raportări și proiecte: cererile de finanțare, inclusiv proiectele cu fonduri europene, cer adesea personalul exprimat în norme. Verificați definiția exactă din ghidul solicitantului, pentru că poate fi diferită de a dumneavoastră.

Greșeli frecvente

Folosiți orele din contract, nu orele lucrate efectiv într-o anumită săptămână, cu excepția cazului în care vreți să măsurați orele suplimentare. Folosiți aceeași durată a normei întregi pentru toți cei pe care îi comparați; un amestec de 40 și 35 de ore face totalurile înșelătoare. Hotărâți dinainte cum tratați concediile fără plată, contractele suspendate (de exemplu concediul pentru creșterea copilului) și posturile vacante, apoi aplicați regula la fel peste tot.

Calculatorul face aritmetică simplă. Nu este consultanță juridică sau fiscală, iar raportările oficiale (de exemplu cele statistice sau cele pentru pragurile din legislație) pot folosi propriile reguli de numărare.